„SUA au Mythos, China are Deepseek, UE are planuri de acțiune”. Ce scrie, de fapt, ultimul raport al BNR despre Europa și despre noi

Banca Națională a României a publicat numărul 22 al raportului „România – Zona Euro Monitor”, coordonat de academicianul Daniel Dăianu. Tema centrală: poate Uniunea Europeană să aibă autonomie tehnologică și strategică? Răspunsul, citit printre cifre, este că poate, dar nu cu ritmul de acum. Iar pentru România, întrebarea vine cu o notă de plată separată: fără finanțe publice reparate, nu există nici tehnologie, nici apărare, nici euro.

Butada din titlu circulă de ceva vreme printre cunoscători și este citată chiar în raport ca rezumat al decalajului dintre Europa, pe de o parte, și Statele Unite și China, pe de altă parte. Este o glumă amară, dar sprijinită de date. Raportul BNR, un document de aproape 140 de pagini, o demontează metodic: arată unde stă Europa, ce a apucat să facă, ce nu a făcut și cât ne costă pe noi întârzierea.

Partea 1: lumea în care Europa trebuie să se descurce

Documentul pornește de la o observație simplă și incomodă. Interdependențele globale, cele care au produs prosperitate timp de trei decenii, s-au transformat în instrumente de presiune. Ce era o disfuncționalitate temporară a devenit vulnerabilitate structurală.

Autorii identifică cinci categorii de riscuri care se suprapun în prima parte a lui 2026.

Orientul Mijlociu și petrolul ca armă. Războiul declanșat la 28 februarie 2026 prin atacuri israeliano-americane asupra Iranului a dus la închiderea Strâmtorii Ormuz pentru mai bine de trei luni, pe unde tranzitează circa 20 la sută din petrolul mondial, potrivit Agenției Internaționale a Energiei. Armistițiul semnat la Versailles pe 17 iunie 2026, un memorandum în 14 puncte, prevede și un plan de reabilitare economică a Iranului de cel puțin 300 de miliarde de dolari. Situația rămâne însă asimetrică: Israelul nu recunoaște acordul, dosarul libanez este nesoluționat, strâmtoarea este deschisă doar parțial, iar prima de risc geopolitic rămâne în prețuri.

Ieșirea Emiratelor din OPEC. După aproape 60 de ani de apartenență, Emiratele Arabe Unite au părăsit organizația la 1 mai 2026. Al treilea producător ca mărime a ales interesul național în locul cooperării, ceea ce a produs o modificare structurală a pieței globale a petrolului, comparabilă, spun autorii, cu momentul 1973.

Dezechilibre comerciale la maxime istorice. FMI avertizează că soldurile comerciale externe agregate se apropie de cel mai înalt nivel din ultimii aproximativ 150 de ani și sunt concentrate în câteva economii dezvoltate. Pentru UE, problema nu este contabilă, ci strategică: adâncirea deficitelor alimentează tentația măsurilor unilaterale și a tarifelor.

Politica monetară prinsă la mijloc. Noul șoc energetic combină un șoc pe partea ofertei de petrol cu unul pe gaze, al doilea fiind mai persistent în prețurile de consum. Efectele se dovedesc mai consistente decât în episodul 2021-2022. La 11 iunie 2026, BCE a tratat șocul ca pe o amenințare persistentă la adresa stabilității prețurilor și a majorat cele trei dobânzi-cheie cu 25 de puncte de bază, o înăsprire operată, practic, în plină slăbiciune a economiei zonei euro. Tot acum are loc și o mutare de paradigmă în comunicare: de la ghidaje explicite privind dobânzile viitoare (forward guidance) la explicitarea funcției de reacție (framework guidance). În paralel, noua conducere a Fed a renunțat la ghidajul privind traiectoria dobânzii și la publicarea propriilor proiecții de inflație, ceea ce importă volatilitate în Europa.

Inteligența artificială ca risc sistemic. Raportul insistă pe statutul dublu al modelelor de tip LLM: sunt, simultan, o resursă cvasi-publică indispensabilă și o resursă strategică rară, scumpă și concentrată în mâinile câtorva companii private și câtorva state. De aici deriva reglementară: Parlamentul European adaugă din august 2026 prevederi pe trei niveluri (prevenire, detectare, gestionare) și a cerut Comisiei un plan european de combatere a riscurilor de piraterie informatică asociate noilor modele, iar Comisia a solicitat celor mai mari bănci europene teste urgente de reziliență cibernetică pentru modelele de ultimă generație.

Există și dimensiunea financiară a fenomenului. Morgan Stanley estimează că, în intervalul 2026-2028, cheltuielile de capital ale Amazon, Microsoft, Google și Meta vor urca de la peste 32 la sută din vânzările anului 2025 până spre 45 la sută. Investițiile uriașe în infrastructura IA pot produce o penurie relativă de capital la nivel global, un efect de evicțiune care ar împinge în sus rata naturală a dobânzii. Traducere pentru România: condiții de finanțare mai scumpe pentru un stat care se împrumută mult.

Cât de în urmă este Europa, în cifre

Aici raportul devine foarte concret.

În 2025, la nivelul întregii Uniuni, aproximativ o cincime dintre firmele cu peste 10 angajați foloseau cel puțin o tehnică de IA. România se află printre codașe, cu 5,21 la sută. Vestea bună este ritmul: ponderea a crescut de circa 3,8 ori față de 2021, când era 1,38 la sută. Utilizarea se concentrează în vânzări, marketing și procese de producție.

Indicele de pregătire pentru IA calculat de FMI plasa România, pentru 2023, la 0,58, sub media UE de 0,66. Punctele slabe: politicile de educație și competențe digitale, plus flexibilitatea pieței muncii.

Investițiile legate de IA la nivelul UE erau estimate de OECD, pentru 2023, la 257 de miliarde de euro, din care circa 41 la sută pentru dezvoltarea competențelor forței de muncă și 37 la sută pentru date și echipamente. Sectorul privat asigură 73 la sută din finanțare. Pentru România, cifra este de aproximativ 3,78 miliarde de euro, dar aproape integral remunerarea specialiștilor IT și doar marginal cercetare-dezvoltare.

Câștigul de productivitate din adoptarea IA pe un orizont de cinci ani, în absența reformelor, este estimat pentru Europa la un modest 1,1 la sută, cu posibilitatea aproape dublării în scenariile optimiste de reformă. Pentru România, câștigul estimat este de aproximativ 0,5 la sută. Cu alte cuvinte, chiar și valul care ridică toate bărcile ne ridică pe noi de două ori mai puțin.

Un rezultat merită reținut de orice decident: alinierea calității instituționale și a cadrului de reglementare al statelor membre la nivelul de frontieră al UE ar putea crește ponderea investițiilor în sectoarele de tehnologie avansată cu până la 50 la sută, închizând, într-o magnitudine similară, o parte din decalajul de productivitate față de SUA. Nu este vorba numai de bani, ci de ecosistem.

Ce face Uniunea, concret

Comisia a transpus recomandările Raportului Draghi și ale Busolei Competitivității în patru direcții: investiții în IA (InvestAI), sprijin pentru lansarea și scalarea companiilor de tehnologie, atragerea și păstrarea cercetătorilor (Choose Europe for Science) și tehnologii cuantice (Quantum Europe Strategy).

InvestAI prevede un fond european de 20 de miliarde de euro pentru gigafabrici de IA, cu ambiția mobilizării a 200 de miliarde în total. La acestea se adaugă AI Continent Action Plan, Apply AI Strategy, AI in Science Strategy și, din iunie 2026, Tech Sovereignty Package, care include Chips Act 2.0, Cloud and AI Development Act, o strategie open source și una privind IA în energie. Pe partea de reglementare, AI Act din 2024 este completat din noiembrie 2025 de un pachet de simplificare digitală.

Problema nu este lipsa documentelor. Este ritmul. O evaluare a Institutului Montaigne arată că, până la mijlocul lui 2026, UE implementase circa 30 la sută din recomandările Raportului Draghi, cu o estimare de 60 la sută până la finalul anului viitor. Partea făcută ține de registrul clasic al Comisiei: armonizare legislativă, simplificare, conformitate. Partea nefăcută, circa 70 la sută, ține de voință politică: o capacitate fiscală proprie, poate chiar o uniune fiscală veritabilă.

Opt priorități care schimbă arhitectura internă a Uniunii

Raportul le detaliază pe rând. Rezumatul util:

1. Apărare comună. Instrumentul SAFE oferă împrumuturi de până la 150 de miliarde de euro, garantate de Comisie, pentru achiziții colective și proiecte pan-europene. Summitul NATO de la Ankara, încheiat pe 8 iulie 2026, a consacrat formula „NATO 3.0”: la un an de la asumarea țintei de 5 la sută din PIB până în 2035, cheltuielile aliaților europeni ating deja circa 4 la sută din PIB, cu noi angajamente de achiziții de peste 50 de miliarde de euro și sprijin anual pentru Ucraina de cel puțin 70 de miliarde.
2. Energia ca vector de integrare. Statele care au activat clauza națională de salvgardare pot folosi o marjă fiscală suplimentară pentru investiții energetice, dar plafonul este strict: 0,3 la sută din PIB pe an, cumulat 0,6 la sută în 2026-2028, și numai pentru rețele, regenerabile, stocare, interconectări, electrificare industrială. Nu pentru subvenții sau plafonări de prețuri.
3. Concurență și filtrarea investițiilor străine. Din 2028, screeningul investițiilor devine obligatoriu și armonizat pentru sectoare critice: apărare, IA, semiconductori, infrastructură energetică și digitală, materii prime critice, tehnologii cuantice. Statele au cel mult 18 luni să își ajusteze legislația.
4. Sectorul bancar. FSB avertizează asupra pieței de credit privat, estimată între 1,5 și 2 trilioane de dolari, cu linii de credit bancare atrase de fondurile private de circa 220 de miliarde. În paralel, acordul politic din mai 2026 deschide drumul unui cadru de securitizare simplu, transparent și standardizat.
5. Uniunea Economiilor și a Investițiilor. Miza: mobilizarea celor circa 10 trilioane de euro aflate în depozitele cetățenilor europeni, prin cuplarea contului unic de economii și investiții cu pensia paneuropeană. Negocierile sunt împinse de un grup informal de șase state, formatul E6. România nu face parte din el.
6. Internaționalizarea euro. Rolul internațional al monedei a crescut moderat în 2025, la aproximativ 20 la sută după indicatorii-cheie. Fără un activ sigur european comun, plafonul rămâne jos.
7. Euro digital. Acord politic în Parlamentul European pe 23 iunie 2026, 36 de furnizori de servicii de plăți selectați în iulie, fază-pilot de 12 luni din a doua jumătate a lui 2027, prima emisiune planificată pentru 2029.
8. Bugetul multianual 2028-2034. Propunerea Comisiei este de circa 1.763 de miliarde de euro în prețuri 2025, iar cu rambursarea datoriei comune NextGenerationEU volumul total se apropie de 2 trilioane. Contributorii neți frânează, „Prietenii Coeziunii”, grup din care face parte și România, apără fondurile de coeziune și politica agricolă comună.

Pe relația transatlantică, acordul provizoriu din 20 mai 2026 menține plafonul tarifar de 15 la sută pentru majoritatea exporturilor UE, dar Administrația Trump a propus tarife suplimentare de 10-12,5 la sută pentru importurile din circa 60 de state. Dacă toate ar fi aplicate, coeficientul tarifar mediu american pentru UE ar ajunge în jur de 11 la sută, potrivit Global Trade Alert.

Partea românească: dezechilibrele nu vin din „modelul de creștere”

Aici raportul face o distincție pe care merită să o rețină toată lumea care urmărește dezbaterea publică de la noi. Dezechilibrele macroeconomice mari ale României nu sunt cauzate de un model de creștere defectuos, ci de erori de politică macroeconomică și de slăbiciune instituțională. În 2024, deficitul bugetar a depășit 9 la sută din PIB, într-un an în care creșterea economică a fost sub 1 la sută. Cauza: politici expansioniste și neglijarea colectării. Veniturile fiscale, inclusiv contribuțiile, sunt de 27-28 la sută din PIB, față de o medie europeană de circa 40 la sută.

Corecția în curs este de amploare. Deficitul a coborât de la 9,3 la sută din PIB în 2024 la 7,9 la sută la finalul lui 2025 și 6,7 la sută anualizat în T1 2026, cu obiectivul de aproximativ 6 la sută pentru acest an. În primul semestru, deficitul a fost de 2 la sută din PIB, față de 3,6 la sută în aceeași perioadă a anului trecut, iar consolidarea echivalează cu 1,6 puncte procentuale de PIB. Cea mai mare parte a venit din controlul cheltuielilor, care s-au corectat cu 1,1 puncte procentuale de PIB, cu o reducere de 4 la sută a cheltuielilor de personal.

Restul tabloului rămâne tensionat. Datoria publică a depășit pentru prima dată pragul de 60 la sută din PIB, ajungând la 60,1 la sută în T1 2026, de la 54,8 la sută la finele lui 2024. Ponderea finanțării în lei a coborât sub 45 la sută, ceea ce accentuează vulnerabilitatea la riscul valutar. Inflația măsurată prin indicele armonizat a urcat la 8,6 la sută ca medie anuală în T2 2026, față de o valoare de referință de 2,9 la sută. Dobânzile pe termen lung sunt la 6,6 la sută, față de o referință de 5,1 la sută. Cheltuielile cu dobânzile au ajuns la 29,4 miliarde de lei în semestrul I, adică 1,43 la sută din PIB, și vor depăși curând 3 la sută din PIB pe an.

Concluzia autorilor este fără echivoc: dacă ajustarea nu continuă după 2026, datoria publică rămâne pe o traiectorie nesustenabilă și depășește 80 la sută din PIB în 2034, iar necesarul brut de finanțare urcă de la circa 15 la sută din PIB în 2026 la aproximativ 20 la sută în 2034. O reducere de taxe în 2027 ar fi, în lectura raportului, o eroare majoră, cu risc de retrogradare la categoria „junk”, iar ideea compensării prin privatizări este considerată un raționament greșit, pentru că pierderile permanente de venit nu se acoperă din venituri temporare.

Există și o consecință directă pentru apărare. La un nivel actual de circa 2,3 la sută din PIB, bugetul ar suporta cu mare dificultate cheltuieli militare anuale de 3,5 la sută din PIB, ca să nu mai vorbim de 5 la sută.

Băncile: solide, dar prea mici pentru economie

Sectorul bancar românesc arată bine pe indicatorii de prudență: rata fondurilor proprii totale de 23,7 la sută în martie 2026, indicator de acoperire a necesarului de lichiditate de 237,9 la sută în mai, rată a creditelor neperformante de 2,9 la sută, toate mai bune decât mediile europene.

Problema este dimensiunea. Activele bancare reprezintă 49,3 la sută din PIB, cel mai redus grad de intermediere financiară din UE. Expunerea față de stat a urcat la 27,6 la sută din active, iar creditarea în valută la 52,6 la sută din expunerile corporative. Gradul de bancarizare a populației este de 71 la sută, față de 94 la sută în UE. Potențialul neexploatat este cuantificat: circa 321 de miliarde de lei de credit către aproximativ 14 mii de companii performante.

Pe piața de capital, indicele BET a urcat cu 47,5 la sută între minimul din prima zi a anului și maximul istoric din 22 iulie, dar lichiditatea rămâne concentrată, Banca Transilvania și OMV Petrom cumulând circa 45 la sută din rulaj. Pensiile private administrate privat și facultative au ajuns la 220,41 miliarde de lei, adică 11,34 la sută din PIB. În contrast, piața criptoactivelor a trecut printr-una dintre cele mai severe corecții din ultimii patru ani, capitalizarea totală scăzând de la 3,5 la 2,11 trilioane de dolari.

Restul raportului, pe scurt

Agroalimentar. Deficitul comercial s-a difuzat între 2002 și 2025: dacă acum două decenii era dominat de carne, cu 26,8 la sută din masa deficitelor, în 2025 este condus de fructe și nuci, cu 15,6 la sută, urmate de legume, lactate și cafea. Autorii disting două tipuri de deficit: de volum, la fructe și legume, unde producția internă este insuficientă, și de procesare, la cereale și oleaginoase, unde exportăm materie primă și importăm valoare adăugată.

Sănătate. Speranța de viață la naștere a crescut de la 73,1 ani în 2007 la 76,5 ani în 2024, dar decalajul față de media UE s-a redus cu doar un an, de la șase la cinci, iar progresul este aproape integral atribuibil evoluției la femei. Cel mai sever indicator este altul: anii de viață sănătoasă după 65 de ani au rămas, la finalul perioadei analizate, la mai puțin de jumătate din nivelul pre-pandemic și la aproape un sfert din media europeană.

Insecuritate alimentară. Numărul persoanelor afectate a scăzut de la 296 la 266 de milioane, dar scăderea nu reflectă o ameliorare reală, ci faptul că au fost analizate mai puține țări. Finanțarea umanitară a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani.

Climă. Probabilitate ridicată de depășire temporară a pragului de 1,5°C în intervalul 2026-2030. Investițiile energetice globale au urcat la 3,4 trilioane de dolari, dar sunt distribuite asimetric, influențate de securitatea energetică și de consumul generat de infrastructura digitală și de IA.

Linia de jos

Raportul spune, în esență, două lucruri care se leagă între ele. Primul: nu poți vorbi despre autonomie tehnologică și de securitate dacă pierzi competiția tehnologică, iar competiția nu se câștigă doar cu bani, ci cu ecosistem, instituții, reglementare inteligentă și o piață unică funcțională. Al doilea: pentru România, condiția de intrare în orice discuție despre tehnologie, apărare sau euro este spațiul fiscal. Aderarea la zona euro nu poate avea loc cât timp avem deficite mari. Nu este suficient să declari că vrei.

Sursă: Banca Națională a României, „România – Zona Euro Monitor”, nr. 22, an 8, 2026, coordonator academician Daniel Dăianu. Opiniile exprimate în raport aparțin autorilor și nu reprezintă o poziție oficială a BNR.