Povestea lui Mihail Kalașnikov și a puștii AK-47

Mihail Kalașnikov, născut în 1919 într-o familie de țărani ruși afectată de colectivizarea stalinistă, a visat inițial să devină poet, dar pasiunea pentru mecanică l-a condus spre proiectarea de arme după ce a fost rănit în luptă în 1941.

În 1947, modelul său a câștigat concursul sovietic pentru o armă adaptată noului cartuș de 7,62×39 mm, fiind adoptat oficial în 1949 sub numele „Automatul Kalașnikov, model 1947" (AK-47).

Simplă, ieftină și extrem de fiabilă, arma a fost produsă sub licență în mai multe state din blocul comunist, inclusiv România, și a ajuns să echipeze mișcări de eliberare și armate în conflicte din Vietnam, Angola, Mozambic sau Afganistan, devenind un simbol global al Războiului Rece.

Spre finalul vieții, în 2012, Kalașnikov i-a scris Patriarhului Kirill al Rusiei, întrebându-se dacă poartă o responsabilitate morală pentru victimele provocate de invenția sa; patriarhul i-a răspuns că răspunderea aparține celor care folosesc arma în scopuri nedrepte.