Islanda, pe muchie de cuțit la referendumul pentru UE: „Nu" trece în frunte spre finalul numărătorii

Islanda se află într-o incertitudine electorală extrem de strânsă, după referendumul de sâmbătă, 29 august, prin care alegătorii au fost întrebați dacă țara ar trebui să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană, întrerupte în urmă cu 13 ani. Numărătoarea a fost dramatică: în primele ore tabăra proeuropeană a condus, ajungând la un moment dat la peste 51%, însă spre dimineața, în jurul orei locale 03:00, tabăra „Nu” a trecut în frunte și și-a consolidat avansul pe măsură ce se apropia finalul numărătorii. Cele mai recente cifre disponibile duminică arătau aproximativ 51,8% pentru „Nu” față de 48,2% pentru „Da”, cu doar două din cele șase circumscripții electorale rămase de numărat, ambele înclinând spre respingerea reluării negocierilor. Televiziunea publică RÚV a concluzionat că toate semnele indică o respingere a propunerii, deși rezultatul oficial nu fusese încă proclamat, iar autoritățile electorale spuseseră inițial că un rezultat sigur ar putea fi disponibil abia duminică la prânz.

Un vot „Da” nu ar fi însemnat aderarea directă la Uniunea Europeană, ci doar reluarea negocierilor, care ar fi putut începe până la finalul anului 2026 și ar fi durat între 18 și 24 de luni; orice acord rezultat ar fi trebuit ulterior supus unui al doilea referendum, de data aceasta privind aderarea efectivă. Un vot „Nu”, la rândul lui, nu exclude posibilitatea ca Islanda să reia discuția în viitor. Prim-ministra Kristrún Frostadóttir, care a promis organizarea acestui referendum și a susținut tabăra proeuropeană, a declarat că, indiferent de rezultat, guvernul ei își va continua activitatea, numind ziua votului „o zi minunată” pentru islandezi, care așteptau de ani de zile acest moment.

Miza centrală a campaniei a fost controlul asupra zonelor de pescuit, industrie care reprezintă aproape 40% din exporturile Islandei: mulți dintre cei care au votat „Nu” s-au temut de pierderea suveranității asupra apelor teritoriale în cadrul politicii comune europene în domeniul pescuitului, în timp ce susținătorii aderării au invocat posibile beneficii precum reducerea dobânzilor mari și mai multă securitate economică. Contextul geopolitic a jucat un rol important: amenințările repetate ale președintelui american Donald Trump la adresa Groenlandei, insulă vecină Islandei, au reaprins interesul pentru o apropiere de UE, alături de tensiunile din Orientul Mijlociu și de efectele economice ale războiului din Ucraina.

Islanda, țară cu aproximativ 400.000 de locuitori și circa 270.000 de alegători înscriși, face deja parte din piața unică europeană, din spațiul Schengen și din Asociația Europeană a Liberului Schimb, dar nu are influență formală asupra deciziilor Uniunii. Participarea la vot a fost ridicată, peste 23% dintre alegători votând anticipat înainte de ziua referendumului. Țara și-a depus prima cerere de aderare în 2009, în timpul crizei financiare, negocierile au început în 2010 și au fost suspendate în 2013 de un guvern eurosceptic, care le-a declarat oficial încheiate în 2015.