ÎCCJ susține că decizia CEDO pe restanțele salariale ale magistraților nu îi tranșează procesul cu Guvernul

Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă de Lia Savonea, a transmis joi seară un comunicat despre decizia CEDO privind restanțele salariale ale magistraților. Instanța supremă susține că decizia și procesul pe care l-a deschis împotriva Guvernului și a Ministerului Finanțelor „privesc chestiuni juridice distincte”. Potrivit ÎCCJ, hotărârea CEDO nu soluționează acel litigiu și nu validează sau invalidează automat pretențiile Înaltei Curți.

În comunicat, ÎCCJ explică diferența dintre cele două cauze. Plângerea judecată la Strasbourg ar fi privit întârzierile statului în plata unor sume stabilite prin hotărâri definitive și compatibilitatea mecanismelor succesive de eșalonare cu Convenția. Procesul ÎCCJ nu ar contesta dreptul statului de a eșalona plățile, ci ar urmări dacă Executivul respectă calendarul de eșalonare pe care l-a stabilit singur și dacă asigură banii necesari pentru plăți. Instanța supremă mai susține că decizia CEDO trebuie citită în întregime. În lectura ÎCCJ, decizia reafirmă caracterul obligatoriu al hotărârilor definitive și recunoaște că plata datoriilor statului poate fi eșalonată în condiții determinate, fără ca obligația de plată să dispară. Înalta Curte spune că respectă jurisprudența CEDO și cere ca dezbaterea publică să pornească de la conținutul efectiv al deciziei, „nu de la interpretări selective sau de la extrapolări”.

Comunicatul a venit în aceeași zi cu decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Pușcașu contra României. Un complet de șapte judecători a respins în unanimitate, ca „vădit neîntemeiate”, cererile unor judecători și foști judecători români care reclamau neexecutarea integrală a hotărârilor prin care statul fusese obligat să le plătească diferențe de remunerație. Magistrații sesizaseră CEDO în 2024, iar decizia este definitivă. Începând din 2009, Guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care a eșalonat plata acestor sume.

În motivare, CEDO invocă „circumstanțe excepționale și constrângeri economice și bugetare”. Curtea arată că judecătorii care s-au pronunțat asupra remunerației magistraților puteau fi într-un conflict de interese și că judecătorul național nu are sarcina de a alege politicile bugetare. CEDO a mai constatat că sumele datorate altor funcționari erau mult mai mici și că reclamanții nu fac parte dintr-un grup vulnerabil. Salariile lor ar fi suficient de mari pentru ca eșalonarea să nu le afecteze traiul.

Potrivit cifrelor din decizia CEDO, Ministerul Justiției a plătit magistraților peste 604 milioane de euro între 2006 și 2022, iar ÎCCJ aproximativ un miliard de euro pentru perioade dintre 2010 și 2022. Guvernul spune că, pentru 2026, ÎCCJ și Parchetul General au cerut circa 1,4 miliarde de euro pentru restanțe neplătite, inclusiv dobânzi.