Gazele europene ating maximul din ultimii trei ani pe fondul escaladării dintre SUA și Iran

Prețul gazelor naturale cu livrare peste o lună pe bursa olandeză TTF a urcat miercuri la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani. La ora 8:35 GMT, cotațiile futures au crescut cu 2,26%, până la 73,85 euro pe megawatt-oră, iar anterior au atins 75,33 euro pe megawatt-oră — pentru prima dată de la începutul conflictului dintre Statele Unite și Iran în februarie.

Creșterea e determinată de reluarea atacurilor aeriene dintre Iran și Statele Unite, care complică reumplerea depozitelor de gaze înainte de iarnă și face mai dificilă normalizarea livrărilor de gaze lichefiate din Orientul Mijlociu. În noaptea de duminică spre luni, 31 august, Statele Unite au bombardat insula Larak, iar potrivit Pentagonului, unități iraniene de artilerie se pregăteau să amplaseze mine în Strâmtoarea Ormuz.

Transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne mult sub nivelurile normale și mai scump, iar prețurile la gaze au crescut mai mult decât prețurile petrolului de la începutul conflictului. Petrolul Brent s-a scumpit cu până la 2,5%, depășind ușor 97 de dolari pe baril, deși ulterior a coborât la 95,09 dolari pe baril.

Stocurile europene de gaze sunt scăzute pentru această perioadă a anului — depozitele din Uniunea Europeană erau umplute în proporție de doar 63% în ultima săptămână din august. Europa se pregătește pentru interzicerea importurilor de gaze lichefiate rusești începând din ianuarie 2027.

Statele Unite au intensificat blocada economică asupra Iranului de la sfârșitul lui august și urmăresc inclusiv evoluția rialului. Pakistan și Qatar au relansat săptămâna trecută eforturile de mediere, trimițând emisari la Teheran, iar Emiratele Arabe Unite au anunțat că au dejucat un atac cu drone. La începutul lui august, Iranul și Omanul păreau aproape de un acord privind noi reguli de navigație în strâmtoare, dar Washingtonul a făcut presiuni asupra Omanului pentru o înțelegere.

Președintele SUA Donald Trump a declarat pe Truth Social că nu-i pasă dacă Iranul semnează sau nu un acord, că preferă situația actuală și că Statele Unite au control aproape total asupra Strâmtorii Ormuz, afirmând că economia iraniană se prăbușește complet. Costurile de împrumut pe zece ani ale Statelor Unite au ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani.